Blogul lui Ixulescu...
Cuvinte de-ale lui Ixulescu

...
     media: 0.00 din 0 voturi

Am încercat să nu mai ascult melodia asta, dar nu pot, parcă e ceva care mă opreşte să o schimb. Simt un mare gol în mine, mă îngrozeşte. Am început să nu mai vorbesc, să nu îi mai spun ce mă doare, deşi după certa de aseară am hotărît să mă schimb; am plîns ca un copil la ideea că totul ar fi gata. Acum însă, nu prea contează, simt un uşor dezinteres care mă inhibă, nu mă lasă ca să mai am acea nonşalanţă în limbaj. Am început să fiu mai rece şi să tac.
Simt cum pierd teren din tot ceea ce credeam că este al meu, simt cum pierd războiul, pe care eu îl credeam în doi. Sunt la pămînt, îmi pierd speranţa cu fiecare minut care trece şi nu apare. Deşi a zis că va veni...
Ştiind ori poate simţind că nu mai este nimic ca înainte, mă macin în mine şi mint cu zîmbetul pe buze că sunt bine, cînd eu mor încet. De ce mint? Pentru că nu vreau să mai rănesc pe nimeni, pentru că mai mereu, orice aş face nu e bine. Atunci prefer să am starea de pasivitate, să mă prefac că sunt bine, că totul are să fie bine.
Dar eu am obosit, mă simt fără puteri şi că mă lasă deoparte. Nu ştiu, îmi doresc să mă înşel, dar e greu să mă ridic numai eu.
E un gol cu care merg înainte zîmbind. Şi nimeni nu poate să vadă ce este în mine. Nimeni...

  postat de ixulescu in 2008-11-19 01:26 | General | Trackback 0 comentarii

Ultimul ceas
     media: 5.00 din 1 vot

 Mai este o oră pînă cînd totul se destramă, 
Mai este un moment pînă cînd mă voi uita,
Mai este o speranţă ce arde în mine,
Mai este o secundă să cadă noaptea.

E prea tîrziu să alergi prin ploaie,
E prea tîrziu să crezi în şoapte,
E prea tîrziu să renunţi la tot,
E prea tîrziu să mai crezi în amintiri

În ultimul ceas să mă uiţi de mine, 
Să nu îţi mai aminteşti de mine, 
Să pleci.

  postat de ixulescu in 2008-09-07 05:29 | Cuvinte | Trackback 0 comentarii

Prostii
     media: 5.00 din 1 vot

A iubi este în primul rînd asumarea eşecului şi a dezamăgirii. Nu este nici un fel de gînd pesimist, este doar realitatea. Pentru nici un fel de iubire nu suferă o dezamăgire, indiferent cît de mică ar fi ea. 
Nu ştiu cine naiba sunt eu ca să mă apuc de scris despre dragoste, mai ales că dacă mă citeşte cineva, deşi mă îndoiesc, cînd eu sunt ca frumosul ăla nebun (metaforic vorbind) care crede că în dragoste e posibil orice. Mi-am dat seama că în dragoste faci sacrificii care nu îţi sunt mereu favorabile, dar le faci pentru persoana pe care o iubeşti. Mi-am mai dat seama că nu te poţi bucura de orice moment pentru că mereu va interveni cineva care să îţi strice micul moment care ascunde o fericire atît de mare. Toate remărcile mele sunt frustrante pentru mine, în orgoliul meu. Şi mă zbat să schimb ceva, mă lupt cu mine, dar la final... Nu rămîne nimic, pierzi şi ce nu ai avut. 
Te întrebi de ce îţi petreci nopţile în singurătate; te întrebi de ce rostul se vede numai cînd este lîngă tine. Da... E o insuportabilă dependenţă nerecunoscută şi nemiloasă. De multe ori te simţi singur chiar şi atunci cînd este cu tine. Un gol mare se lasă în tine şi simţi că lumea din care făceai parte nu mai este a ta ori nu mai are loc pentru tine. (frustrant)
Amalgamul de sentimente contradictorii te duc într-o stare febrilă, e ca un gol în piept ce te lasă fără respiraţie. Şi nu mai poţi respira deloc...

Asta se cheamă că iubeşti... 

  postat de ixulescu in 2008-09-07 05:11 | General | Trackback 0 comentarii

Back
     media: 0.00 din 0 voturi

 Dat fiind faptul ca mai am un blog, Blogul lui Igrec care e mai cunoscut decit acesta, consider ca aici pot sa imi expun nebuniile mele, toate gindurile care imi trec prin minte. (desi as putea sa fac acelasi lucru si acolo)

Asadar...

Incotro merge viata mea ?

Am terminat cu bine bacul, l-am luat cu 9,37 si am invatat cu cite o noapte inainte de fiecare examen. Am intrat la Drept, Cuza la Zi-Taxa si lucrez la actor intr-o trupa de teatru. Tot acolo m-am remarcat ca un viitor regizor, asa ca... Impreuna cu niste pareri de care tin cont, ma pregatesc sa dau la Regie teatrala. Am de citi 10 carti si 4 examene de dat.
Sunt un om fericit, am o trupa de teatru in care toti suntem prieteni si ma simt foarte bine cu ei. 

Si de ce sunt un om fericit ? Daca miine as muri, mi-as da seama ca am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa ma implinesc si sa zimbesc. Iar daca mai reusesc sa ii fac si pe cei de linga mine sa zimbeasca... E perfect !

  postat de ixulescu in 2008-09-06 21:09 | Din mii de catarge.. | Trackback 0 comentarii

CInd eram eu...
     media: 5.00 din 1 vot

Imi amintesc si acum cum eram eu pe vremea copilariei si zimbesc… Au trecut anii, atit de multe s-au schimbat de atunci… Incit acum mi se pare ca a trecut o vesnicie.
Fara sa vreau ma uit la copii de clasa I si ma sperii. Cei mai multi au parintii la picioare, le pot cere telefoane mobile ca acestea le dau fara sa mai stea pe ginduri. Le dau nu stiu cite feluri de bomboane, pe toate le arunca. Nu spun “sarutmiinile” mamei cind intra in casa si nici “buna ziua” tatei. Acum totul se rezuma la “salut”.
Eu nu am crescut asa. Eu am crescut intr-o familie unde eram pe locul 1 ce-i drept, insa mereu mi-am respectat parintii si bunicii si niciodata nu le-am cerut nimic mai mult; cit au crezut ei de cuviinta sa imi dea si Slava Domnului ca mi-au dat multe, foarte multe. Mergeam in vizite cu familia si unde ma aseza mama sau bunica, de acolo ma lua peste 2 ore cind venea si niciodata nu ceream nimic, nici un pahar cu apa. Daca ma servea cineva cu ceva, refuza de 2 ori politicos si treia oara luam, insa ma simteam foarte prost.
Eu am crescut intr-o familie in care trebuia sa te faci afirmat prin ceva, nu prin prostiile executate, ci prin studii. Recunosc ca niciodata nu am scris frumos, nici acum nu scriu frumos, am 14 ani de cind scriu, desi nu ar acesta un motiv. Cum ziceam… In familia mea trebuia sa zici ceva, sa discuti ceva, cu bunicul istorie, matematica si fizica, cu bunica chimie si geografie, mama fizica, matematica, dar toti fiind vorbitori de limba franceza si impatimiti ai politicii Iesene. Probabil de aici mi se trag mie toate genele…
Eu ieseam afara, jucam fotbal toata ziua cu vecinii mei, rar pe la televizor. Jucam “prinsa”, “obligata”, “telefonul fara fir”, “miuta”, “nemtoaica” s.a. Cind ma duceam sa imi cumpar ceva dulce, ii luam pe toti dupa mine si imparteam frateste cu totii. Iarna ieseam si ne bateam cu zapada, plecam cu colindatul, uratul…
Acum… ? Privesc la ceilalti copii si ma minunez. Ei nu mai stau afara… Ei au numai “counter” in cap si fac numai prostii: fura banii din poseta mamei, vorbesc urit cu parintii… Nu mai sunt activi, de asta si gradul ridicat al obezitatii la copii.
Ah… Si cind eram copil, eram ca argintul viu, nu puteam sa stau locului ! Citisem in clasa a IV-a “Cei 3 muschetari” de Al. Dumas si de atunci am ramas cu principiile pe care le am si acum. Dar si ce nazbitii mai faceam… Cind ma credeam D’Artagnan si ma luptam prin casa cu o sipca de la parchet si am rupt piciorul calului de pe televizor (bibeloul) Bunica m-a luat de minuta si m-a dus la Alin Lupeica sa ma calmeze cu scrima. Si am facut 2 ani de scrima… Apoi 1 an de volei, ca sa cresc in inaltime… Handbal in generala… Iar in liceu basket. Ce vremuri… (stai totusi ca anul asta termin)
Tin minte ca jucam fotbal (m-am lasat de sportul asta in clasa a VIII-a, practicat de la 6 ani) la scoala nr. 7 cind niste tigani ne-au provocat la un meci si am dat golul victoriei. M-am bucurat ! (era si normal, atacantul nr. 1 ma visam) Atunci un tigan nu stiu ce a zis si m-au luat pe mine la intrebari pentru ca eu niciodata nu i-am suportat si mi-au tras o mama de bataie… Vai mama ! Si m-am intors acasa scrisnind din dinti si dindu-mi cuvintul ca nu am sa mai las pe nimeni sa-mi calce imaginea in picioare. Si acum imi respect cuvintul… Numai ca am mai invatat si cuvintul “diplomatie” Insa mai sunt la aceasta lectie… Sper totusi sa trec cu bine…
Familia mea a fost mereu contra ungurilor si a tiganilor. Toti stramosii mei fiind moldoveni, barbati care au luptat si si-au dat viata pe front pentru Romania, in 1821, 1848, 1877 si cele 2 Razboaie Mondiale. Eu puteam sa ies altfel ? Nu… Tot cu ideile lor, tot cu singele care imi curge prin vene si e singe rominesc.
Disputele pe care le am cu colegii, amicii, chiar si prietenii, sunt de fapt credintele mele, si nimeni din ei nu banuie ca de fapt… Cuvintele mele chiar sunt adevarate si ca nu e ceva mai placut decit sa mori pentru tara ta. Ei spun ca sunt vise, prostii… Asa le numesc, insa ei nu stiu cum este sa lupti pentru un ideal, sa fii constient de istoria tarii tale, ei nu simt un fior cind auzi Imnul National. Ei nu simt la fel…
Ei nu au stat cu sufletul la gura in 2004 la Olimpiada din Athena cind fetele noastre concurau la sol, birna, paralele. Ei nu au pus mina pe inima si nu s-au simtit mindri ca sunt Romini atunci cind am luat cam tot ce se putea la gimnastica feminina si Imnul se auzea in toata Athena… Ei nu au tinut pumnii Catalinei Ponor la birna… Ei nu simtit fiecare bataie a lui Dragulescu la sarituri… Ei nu fost pe teren la Campionatele Europene… Ei nu au jucat o data cu Hagi in ‘94… Sau isi amintesc ca Nadia e singura gimnasta din Istoria Gimnasticii Mondiale care a luat nota 10 perfect ?
Las aici mai jos un video de pe Youtube cu “Cum ar fi lumea fara Romania ?”

  postat de ixulescu in 2008-02-08 05:44 | Din mii de catarge.. | Trackback 1 comentarii

Probabil...
     media: 0.00 din 0 voturi

Afara a inceput din nou sa ninga, venisem de la dentist. Fara nici un chef de nimic, ajung totusi acasa si ma asez la birou. As fi vrut sa ma asez in pat... Insa nu aveam rabdare. Asteptam sa ma sune, sa imi dea un semn de viata, sa imi spuna ca este bine... Da, l-am primit. Insa am ramas cu ginduri...
Asta este, de fapt nu pot sa fac nimic, daca as fi facut ceva m-as fi urcat in primul tren spre Bucuresti. Insa... trenurile mele nu existau la ora aceea.
Ma intreb de ce sunt un om atit de incapatinat, de ce nu pot sa iert cind cineva imi greseste. Nu astept nici macar sa imi faca acest "servici" insa ... Nu stiu.
Este cert faptul ca nu ma simt in apele mele de ceva timp. Nu pot sa trec peste distante, cu toate ca "distanta-i doar un cimp de flori" Nu pot sa iubesc de la departe, insa iubesc o voce... O voce care imi aduce fericire, care ma face om. O voce care ma face sa uit cit de mult gresesc si nu imi cer iertare, o voce de care ma indragostesc de fiecare data cind o aud. Vocea... ma face sa sper.
Nefiind genul omului insetat de optimism, vad viata simpla, ori poate prea complexa. Ori poate nu pot eu a o intelege. Si mai mult ca sigur e asta... Nu sunt eu nici un fel de Nietzche, ori de Blaga sa pot da teorii, insa o simt... De ce trebuie sa simtim mai mult decit sa gindim ? Cred ca de aici ni se trage nefericirea. Daca am fi prosti si nu am gindi, cu siguranta am fi niste fericit in sensul pur al cuvintului, insa asa... Nu as intelege nici o farima din ceea ce as zice, cu toate ca sunt niste cuvinte care ucid, cum de altfel, mai devreme sau mai tirziu, totul ucide. Am fost conceputi intr-un mod idiot in care ratiunea sa fie dominata de sentimente.
Privindu-ma in oglinda vad cit de mult ma schimb, vad cum aleile devin tot mai reci, chiar daca iubesc. Cu toate ca sunt si momente in care totul este cald si lumea e fericita. Sunt doar niste momente in care nu vad, atunci imi pun ochelarii in toc si prefer sa merg fara ei, sa nu vad nici un defect, sa fiu un om fericit; aparent .
Oamenii... Suntem atit de greu de definit, suntem totusi atit de materialisti, atit de pierduti de lume, cind de fapt noi suntem lumea... Noi. Si suntem pierduti.
Totul incepe ca o poveste, dar ca toate celelalte, are un sfirsit. Sfirsitul este amplu, nu neaparat fizic, prin moartea fizica. Ci si sufleteasca... Cind suntem niste cadavre ce misuna in fiecare zi cu false directii si idealuri. In loc sa gasim in noi puterea de a trece mai departe, o gasim in zimbetul celorlalti. Asta inseamna dependenta ?
Probabil...
Nu cred ca sunt in stare sa continui ce am inceput, mai bine las 3 puncte de suspensie... Le vor continua altii... CIndva...

  postat de ixulescu in 2008-01-23 20:31 | Din mii de catarge.. | Trackback 0 comentarii

next


   
 
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare